sâmbătă, 17 mai 2008

IMPACTUL ACQUIS-ULUI COMUNITAR ASUPRA

IMPACTUL ACQUIS-ULUI COMUNITAR ASUPRA
SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ÎN
SERVICIILE MEDICALE – LIMITE ŞI PERSPECTIVE
Despre implementarea sistemului calităţii în
serviciile medicale, conform standardului ISO
9001
Dr. med. Ioan C. ZAHARIA,
Braşov
A urmat studiile de medicină la Iaşi,
unde a obţinut şi titlul de doctor în
medicină. Este medic specialist în lasere
He-Ne medicale de mică putere; a urmat
specializări în rezonanţa magnetică
nucleară şi în aparatura de investigaţii
ultrasonice Eco-Doppler, în ţară şi în
străinătate. Are mulţi ani de activitate ca
medic primar la „Hyperdia Medical
Center“ din Braşov. Este fondatorul
(1996) şi preşedintele asociaţiei „Laser
medical şi practică medicală
modernă“, precum şi coordonator al
programului euro-regional de telemedicină
„Geographic Telematic Axis“,
pentru tele-medicină şi tele-îngrijirea
sănătăţii. Din 1997, dr. med. Zaharia
este membru al „Societăţii europene
pentru rezonanţa magnetică în
medicină şi biologie“; din 1999 el este
membru al asociaţiei „Japan LP-Laser
Therapy Promotion Association“, şi
membru al „Consort Trade, affiliated of
Certqua“. Începând din anul 2002,
figurează în „Who`s Who in the
World“. De curând, a fost cooptat ca
membru titular al ESF (European
Science Forum-2003) şi Consulting
Editor of WHO’S WHO.
Prof. ing. Titu I. BĂJENESCU,
Elveţia
Profesorul inginer Titu I. Băjenescu, M.
Sc., este un cunoscut specialist elveţian
de origine română, cu o bogată experienţă
atât în domeniul fiabilităţii în electronică,
al telecomunicaţiilor moderne, cât şi
al aplicaţiilor acestora în cele mai diferite
domenii. Membru Senior de peste 23 de
ani al prestigiosului IEEE (Institution of
Electrical and Electronic Engineers, Inc.),
membru al Academiei de Ştiinţe din New
York, figurând în numeroase volume
„Who’s Who”, propus de două ori pentru
Premiul „Tudor Tănăsescu” al Academiei
Române, propus pentru premiul AGIR
2003, consultant şi expert internaţional cu
bogate perioade de contribuţii ştiinţifice la
cele mai cunoscute firme internaţionale
din domeniul său de activitate, profesor şi
redactor-şef al unei reviste internaţionale
de specialitate conţinând articole în
limbile engleză, germană şi franceză, Titu
I. Băjenescu a fost mulţi ani manager al
departamentelor de quality-reliabilitydependability
în câteva firme de mare
renume în electronică / telecomunicaţii
din Europa Occidentală. Este autorul mai
multor volume de specialitate editat în
S.U.A., Anglia, Germania, Franţa,
Elveţia, Romània, precum şi al unui mare
număr de articole şi comunicări la
congrese internaţionale.
REZUMAT. După o scurtă privire de ansamblu asupra sistemului de management al calităţii, sunt expuse criteriile care trebuie îndeplinite,
înainte de deschiderea negocierilor de aderare, explicându-se ce anume negociază România, care sunt capitolele de negociere, de ce este
nevoie de calitate şi care sunt avantajele calităţii în sistemul sanitar, precum şi care sunt etapele implementării şi costurile ei.
ABSTRACT. After a short overview concerning the quality management system, the criteria to be accomplished – before opening the
negotiations to join the EU – are mentioned, explaining what specifically will be negotiated, what are the chapters to be negotiated, why is
IMPACTUL AQUIS-ULUI COMUNITAR ASUPRA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
necessary the quality, and what for advantages has the quality in the healthy system, and what are the implementation stages and their
costs.
1. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA
SISTEMULUI DE MANAGEMENT
AL CALITĂŢII
În lumina Acordului european de asociere a României
la U.E., problema prioritară a fost – şi rămâne – implementarea
calităţii managementului conform standardelor
ISO 9001. Întregul pachet de negociere al acquis-ului
trebuie să fie preluat ca atare de statul candidat, urmând ca
doar aspectele dificile şi concrete să fie negociate separat.
Obiectiv vorbind – şi din motive socio-economice şi
politice bine cunoscute – România a fost şi rămâne
deficitară la capitolul managementul calităţii. Poate că în
nici un alt sector acest deficit nu s-a resimţit mai pregnant
ca în domeniul serviciilor, în general, şi în cel al serviciilor
medicale, în special.
Statisticile internaţionale ne arată că, în privinţa stării
sănătăţii populaţiei, România se situează pe unul dintre
ultimele locuri în Europa; iar previziunile Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.) ne spun că situaţia are
tendinţa să se permanentizeze. Într-adevăr, se constată o
discrepanţă între ceea ce prevăd acordurile de aderare la
U.E. şi situaţia de pe teren a calităţii serviciilor medicale
româneşti. Este util să amintim că, încă de la admiterea
candidaturii României, U.E. i-a acordat şi-i acordă ajutor
multilateral ţării noastre, pentru realizarea condiţiilor minime
de aderare, programul fiind permanent monitorizat, aşa
încât să se vadă, cu transparenţă, în ce măsură România
îndeplineşte realmente condiţiile de aderare, precum şi
progresele efectuate între două rapoarte periodice. Pe baza
acestor rapoarte anuale de ţară, întocmite de Comisia Europeană,
Consiliul European decide deschiderea negocierilor
de aderare.
2. CARE SUNT CRITERIILE CARE
TREBUIE ÎNDEPLINITE ÎNAINTE DE
DESCHIDEREA NEGOCIERILOR DE
ADERARE ?
La reuniunea de la Helsinki (din decembrie 1999) a
Consiliului Europei s-a hotărât că singurul criteriu care
trebuie îndeplinit înainte de deschiderea negocierilor este
criteriul politic (existenţa unor instituţii democratice stabile,
respectarea drepturilor omului şi protejarea drepturilor
minorităţilor).
Celelalte criterii rămân neschimbate, iar îndeplinirea
lor este absolut necesară în momentul aderării. Aceste
criterii sunt:
■ criteriul economic: o economie funcţională de piaţă
care să poată face faţă presiunilor concurenţiale de pe
piaţa unică a U.E.;
■ criteriul legislativ: acquis-ul comunitar trebuie să fie
pus în aplicare în statul candidat, în momentul aderării la
U.E.;
■ criteriul administrativ: capacitatea statului candidat
de a-şi asuma obligaţiile de stat membru ale U.E.;
În urmă cu câteva luni, cu puţin timp înainte de
publicarea de către Comisia Europeană a raportului de ţară
privind România, oficialii de la Bruxelles au reamintit
problemele pe care trebuie să le rezolvăm pentru a reuşi să
încheiem cu bine negocierile până la sfârşitul acestui an.
Principalul obiectiv al României este obţinerea statutului
de ţară cu economie funcţională de piaţă. Potrivit site-ului
de informaţii europene Euobserver, reprezentanţii U.E. au
avertizat România că nu a reuşit să rezolve opt puncte de
pe agenda procesului de integrare (care trebuie realizate
pentru a putea fi declaraţi drept stat cu „economie funcţională“).
De remarcat că ţara noastră este singura dintre
candidate care nu are acest statut.
3. CE NEGOCIAZĂ ROMÂNIA?
Obiectivul final al negocierilor este aderarea la U.E.,
respectiv dobândirea statutului de membru al Uniunii
Europene – cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg
din acest statut.
Aderarea la U.E. constă în adoptarea, aplicarea şi
dezvoltarea acquis-ului comunitar (care cuprinde întreaga
legislaţie primară şi derivată, ca şi ansamblul politicilor şi
instituţiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea şi
dezvoltarea corespunzătoare şi continuă a acestei legislaţii).
Însă principiul fundamental al aderării la U.E. este că
imensa majoritate a acquis-ului nu este negociabilă, fiind
vorba de însăşi esenţa construcţiei comunitare. Pentru
fiecare capitol de negociere, statul candidat trebuie să-şi
pregătească poziţia de negociere sub forma unui „document
de poziţie“. Procesul este precedat de o examinare
analitică (screening) bilaterală a acquis-ului comunitar, la
data aderării.
4. CARE SUNT CAPITOLELE
DE NEGOCIERE?
Acquis-ul comunitar se subdivide în 31 capitole – care
sunt deschise succesiv negocierii:
1. Libera circulaţie a bunurilor;
2. Libera circulaţie a persoanelor;
3. Libera circulaţie a serviciilor;
4. Libera circulaţie a capitalurilor;
5. Dreptul societăţilor comerciale;
6. Politica de concurenţă;
7. Agricultura;
8. Pescuitul;
9. Politica în domeniul transporturilor;
10. Impozitarea;
11. Uniunea Economică şi Monetară;
12. Statistica;
13. Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă;
14. Energie;
15. Politica industrială;
16. Întreprinderile mici şi mijlocii;
17. Ştiinţa şi cercetarea;
18. Învăţământul şi formarea profesională;
19. Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei;
20. Cultura şi audio-vizualul;
21. Politica regională şi coordonarea instrumentelor
structurale;
22. Mediul înconjurător;
23. Protecţia consumatorului şi sănătatea publică;
24. Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
25. Uniunea vamală;
26. Relaţiile economice internaţionale;
27. Politica externă şi de securitate comună;
28. Confortul financiar;
29. Prevederi financiare şi bugetare;
30. Participarea la instituţiile Uniunii Europene;
31. Altele;
După cum se vede, nu există un capitol aparte privitor
la standardele de calitate, subînţelegându-se că ele fac
parte din subansamblul capitolelor de negociere.
Întrucât nu este în intenţia noastră să ţinem un seminar
de integrare europeană, revenim la tema propusă:
standardele ISO 9001 şi calitatea serviciilor medicale şi
acţiuni de integrare europeană.
5. DE CE CALITATE ?
Întrucât acesta este factorul hotărâtor în materie de
concurenţă, el trebuie perceput atât ca o sarcină de conducere,
cât şi ca o condiţie sine qua non pentru succesul
întreprinzătorilor. ISO 9001 este un ansamblu de norme
internaţionale care defineşte cerinţele gestiunii calităţii
drept o dovadă a posibilităţii de a concepe şi de a livra un
produs sau o prestare de serviciu conform standardelor în
vigoare. El trebuie aplicat şi în managementul sănătăţii,
deoarece la nivelul întregului sistem sanitar românesc, al
unităţilor spitaliceşti de stat şi al caselor judeţene de
sănătate se manifestă o gravă carenţă – chiar dacă factorul
concurenţial reprezentat de modestul sector privat nu
reprezintă un motiv de îngrijorare pentru modulele sanitare
„bugetofage“.
Cât priveşte sectorul medical privat, acesta nu a luat
încă în serios nici modificarea valorilor sociale, nici globalizarea
şi nici trecerea de la creşterea cantitativă la cea
calitativă. Îmbunătăţirea serviciilor medicale, utilizarea de
aparatură modernă şi de instrumentar performant atât în
procesul de diagnoză, cât şi în actul terapeutic în sine,
se numără printre priorităţi; creşte însă şi răspunderea
medicilor, iar subdotarea cabinetelor nu poate fi o umbrelă
de protecţie pentru lipsa de profesionalism. Atât aplicaţiile
telematice, cât şi procesul e-learning în telemedicină sunt
factori indispensabili pentru implementarea normelor de
calitate ISO 9001 în serviciile medicale.
Nu există încă o definiţie pentru e-health, dar denumirea
se referă la un număr de caracteristici care permit
furnizarea de servicii medicale într-o zonă distribuită geografic.
E-health apare drept vehicul atât pentru îmbunătăţirea
accesului la îngrijirea sănătăţii, cât şi pentru ameliorarea
calităţii şi eficacităţii costurilor îngrijirii sănătăţii. S-a dovedit
că e-health este un important instrument în zonele geografice
unde resursele sunt rare (cazul ţărilor în curs de dezvoltare),
dar el este, de asemenea, util şi în ţările dezvoltate – în
aplicaţii cum ar fi învăţământul distribuit şi bazele de date
partajate. E-health reduce costurile şi măreşte eficienţele,
putând fi un instrument deosebit de util pentru detectarea
epidemiilor sau a atacurilor biologice. Cu toate acestea,
soluţiile disponibile în mod curent au fost dezvoltate
adesea pe baza unui sistem proprietar sau pe o bază ad
hoc, ridicând numeroase probleme de implementare pentru
entităţile respective. Aceste obstacole pot fi înlăturate cu
ajutorul unui ridicat nivel de interworking. Standardizarea
în domeniul e-health este resimţită ca o cale preferată
pentru creşterea interoperabilităţii, însă n-a progresat conform
dorinţelor. A sosit timpul să se identifice căile de urmat
pentru atingerea scopului propus, precizând rolul pe care-l
poate juca Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii
(U.I.T.) în promovarea noilor standarde. Atât ţările în curs
de dezvoltare, cât şi ţările dezvoltate sunt interesate să
introducă sau să îmbunătăţească serviciile e-health
existente. Mulţi specialişti consideră e-health drept o
componentă strategică în sistemul naţional de îngrijire a
sănătăţii, deoarece el facilitează mijloacele pentru a pune
la dispoziţie atât un nivel echitabil de sănătate, cât şi
servicii de educaţie sanitară, independent de distanţe, uşurând
accesul la expertize specializate, aducându-le cât mai
aproape de pacienţi (http://www.itu.int/ITU-T/worksem).
Dacă punem în balanţă beneficiul calităţii şi costurile
greşelilor, ajungem la concluzia că – la ora actuală –
prioritatea este de a implementa acquis-ul comunitar în
domeniul calităţii actului medical. Referindu-ne la exemple
concludente din industria uşoară, de exemplu, putem
spune că la fiecare nivel următor superior de calitate,
costurile cresc cu un ordin de mărime (se multiplică cu
factorul 10). O greşeală în domeniul concepţiei, evaluată
la 1 Euro va duce, datorită unui efect similar cu cel al
bulgărelui de zăpadă, la nivelul producţiei, la pierderi de
10 Euro, iar la nivelul clienţilor pierderile se vor ridica la
100 Euro.
Revenind la îngrijirea sănătăţii, ne este teamă să
extrapolăm aceste calcule – căci este vorba de oameni şi
de viaţa lor (fără să mai vorbim de costurile unui act
medical post-eroare, ori de un serviciu medical eronat sau
incomplet, prin omisiune).
IMPACTUL AQUIS-ULUI COMUNITAR ASUPRA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
6. AVANTAJELE CALITĂŢII ÎN SISTEMUL
SANITAR
Acestea sunt următoarele:
– ridicarea calificării personalului medical;
– ordine, disciplină şi control în procesele şi procedurile
efectuate în centre şi/sau cabinete medicale;
– exculparea medicilor care aplică întocmai prevederile
ISO 9001 de răspundere juridică, pentru
serviciile prestate (malpraxis);
– performanţe ridicate în practica medicală şi, implicit,
satisfacerea pacienţilor;
– atragerea de pacienţi din alte ţări, datorită nivelului
ridicat de calitate a sistemului nostru sanitar, despre
care s-a dus vestea (în sens pozitiv) şi dincolo de
hotarele ţării;
– crearea şi creşterea capitalului din domeniul sanitar
privat.
Aşadar calitate înseamnă imagine.
Implementarea sistemului este răspunderea exclusivă a
conducerii; managerul decide politica de urmat în domeniul
calităţii, mobilizează resursele şi îşi exercită competenţa
şi autoritatea în toate fazele actului managerial.
7. ETAPELE IMPLEMENTĂRII ŞI
COSTURILE EI
Etapizarea este sarcina auditorului, pornind de la construirea
managementului calităţii în sistemul sanitar şi
ţinând seama că actul final – certificarea – se va efectua de
către organismul internaţional de certificare, acreditat în
acest scop.
Costurile implementării şi ale certificării ISO 9001 trebuie
privite ca investiţii făcute pentru evitarea greşelilor.
Este evident că – o dată implementat sistemul – greşelile
săvârşite vor trebui trecute la capitolul pagube sau pierderi
din cauza neasigurării calităţii. Din nefericire, în actul
medical aceste pagube nu reprezintă nişte cifre abstracte,
ci nişte valori umane.
N-am dori să terminăm prezentarea noastră pe o notă
negativă, căci – din fericire – există şi exemple pozitive,
chiar dacă ele reprezintă nişte paşi mici. Astfel, la 25 august
1999, Asociaţia laser medical din Braşov, împreună
cu firma germană Consort Trade, reprezentată în România
de compania Certqua, a organizat primul seminar dedicat
implementării calităţii în serviciile medicale, în conformitate
cu ISO 9001. Din păcate, încercând să trecem la
fapte, programul n-a putut fi implementat, întrucât nici
unul dintre centrele medicale private din zonă n-a putut fi
acceptat în faza de pre-audit, datorită neîndeplinirii
criteriilor de eligibilitate.
Pentru anul în curs, organizaţia neguverna-mentală
RoEqualM – activă în domeniul asigurării calităţii şi a
controlului calităţii în medicina de laborator – derulează
un program de evaluare electronică a procedurilor de laborator,
verificând dacă ele sunt conforme cu standardele
ISO 9001 şi dacă poate fi atestată calitatea produselor
utilizate (reactivi, materiale etc.) pe baza GMP (Good
Medical Practice, norme stricte de calitate referitoare la
folosirea şi aplicaţiile privind medicina umană).
Şi Ministerul Sănătăţii este implicat, deoarece secţiunea
a 7-a din ordinul 609/12.08.2002 se referă la normele
de asigurare a calităţii (care cuprind şi controlul extern
de calitate). Programul a putut fi realizat şi datorită
participării Institutului German pentru Standardizare şi
Documentare în Laboratoarele Medicale.
Iată deci, în încheiere, că putem desprinde un început
de notă pozitivă; să nu uităm, totuşi, că „Omul sfinţeşte
locul“. Trebuie doar să vrem să facem ceva!
BIBLIOGRAFIE
1. Zaharia, C., Florea Şt. “Implementarea sistemului calităţii în
serviciile medicale ISO 9000“. Actele simpozionului din 25 august,
organizat la Braşov, 1999.
2. Cordis-Focus (Serviciul comunitar de informaţie în domeniul
cercetării şi dezvoltării,cu publicaţie proprie) – CORDIS.
Bulletin published by E.U. Commission, issue 46 (2003)
p. 21, 24.
3. * * * Euroscience News 26, pp. 2-3, ian 2004.
4. * * * InfoMedicina Magazin, p. 6, Editura Greenlight, ianuarie
2004.
5. * * * „Tableau de bord europeen de l’innovation 2003”, Raport
publié par la Commission Européenne, ian. 2004.
6. * * * „Advancing World Health 2004”, Official publication of
the I.H.F. (International Hospital Federation).
7. Băjenescu, T. I. Power of multimedia communication: Teleeducation,
tele-imaging, tele-training, videoconferencing,
distance learning, home-working, tele-medicine, remote access
and interactive entertainment, and modern communication
technologies, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002.
8. * * * ITU-T Workshop on Standardization in E-Health (2003):
23rd-25th May, Geneva.
9. http://www.itu.int/itu-T/worksem.
10. Zaharia, C. „Intelligent recycling of medicals residues in
Romania“. Article-poster for LINKECOL meeting (2004), Mediterranean
Institute for Advanced Studies, Mallorca 21-24 may.
11. * * * Bulletin du Printemps de l’Europe; http:/ futurum2002.
eun.org. “Spring Day in Europe“, European Commission, 2002 .

Niciun comentariu: